http://www.inforegio.ro/ro/ www.fonduri-ue.ro http://www.guv.ro/ http://www.mdrap.ro/ sigla primaria ocnele mari www.fonduri-ue.ro

Râpa Evantai

Râpa Evantai, denumită şi Râpa Corbilor, este o rezervaţie naturală ce constă intr-o formaţiune geologică atipică, mai exact o râpa făcută din rocă de tuf dacitic şi trovanţi, denumirea venind de la aspectul in formă de evantai.

Râpa are 80 de metri înalţime, are o formă dreptunghiulară şi conservă un microrelief spectaculos specific dezvoltării sale pe acest tip de roci. Dimensiunile râpei sunt de 200 de metri lungime si 150 de metri lăţime, fiind limitată din toate părtile de pădure.

Există o legendă locală care se referă la Râpa Corbilor.

Se spune că in timpul celui de-al doilea război mondial, in acest loc nemţii ar fi tinut o armă ultrasecretă, dar care n-a mai putut fi folosită pentru că au întarziat cu focoasele, trenul în care acestea erau transportate, fiind sabotat de ruşi. Cu putin timp înainte de a începe revoluţia împotriva nemţilor, pe 22 august, chiar in noaptea dinaintea arestării lui Antonescu, in dealul cu pricina s-a produs o explozie; peste locul unde se ştia că nemţii ascunseseră ceva, căzuse o felie de pământ care a acoperit totul.

Se mai spune că tot acolo ei ar mai fi lăsat şi nişte comori, aurul pe care-l luaseră de la mănăstiri şi boieri, precum şi o arhivă militară secretă, care şi în zilele noastre s-ar afla acolo.

În această rezervaţie, între Punctul “Evantai” şi Lacul Doamnei, creşte o plantă foarte rară, spectaculoasă, singura plantă carnivoră din România, pe numele ei, Roua cerului sau “Drosera Rotundifolia”. Este o plantă erbacee mică, insectivoră, perenă, hidrofită din familia “Drosaceae” practic singura plantă “carnivoră” din Romania, care se întalneşte in Rezervaţia Lacul Doamnei, in arealul cuprins intre Punctul “Evantai” şi zona Lacul Doamnei.

Veche de 16 000 de ani, din Era Glaciară, are frunzele lunguiețe roșiatice, dispuse în rozetă bazală, acoperite pe fața superioară și marginal cu peri glanduliferi măciucați în vârf, a căror secreții lipicioase strălucesc în lumina soarelui ca picăturile de rouă (de unde și denumirea populară).

Fagul lui Miul Haiducul

Fagul Miului este un obiectiv turistic ce merită vizitat, istoria lui îndemnând la acest lucru.Turiştii care ajung in această zonă pot vizita un fag bătrân, secular, monument al naturii, la baza căruia curge un izvor cu o apă rece şi curată.

Legenda spune ca Miu Haiducul, fiul unui pandur din oastea lui Tudor Vladimirescu, ieşea la prădat în târgurile de la Horezu, Muiereasca sau la Craşma lui Ilie Chioru, iar după fiecare lovitură se refugia in zona Ocnelor Mari, unde se ascundea în scorbura unui fag bătrân dintr-o pădure aflată in zonă.

Legenda se pastrează şi astăzi orice localnic iţi poate arăta drumul spre Fagul Miului- care încă există, drumul până la el fiind o adevarată încântare.

Fantana Buridava

Fântâna Buridava. Intr-o legendă locală se spune că datează din timpuri îndepartate, de pe timpul dacilor şi că prin conductele din olane arse de lut, s-ar fi alimentat aşezările din aval, în interiorul fântânii fiind vizibil tunelul care duce în aval. În urma testelor de potabilitate, efectuate de către specialisti la fântână, s-a conchis că apa este bună si poate fi baută de oameni.

În imediata vecinătate a Fântânii se regăseşte locul unde insuşi Burebista s-ar fi născut şi anume Cetatea Buridava.

Cetatea dacică Buridava din Ocnele Mari, veche de peste 2000 de ani, a fost un puternic centru economic, politic, religios şi militar în vremea regelui Burebista. Cetatea a avut un important rol strategic, făcând parte dintr-un sistem de apărare în care erau incluse şi fortificaţiile de la Grădiştea şi Tetoiu, misiunea acestui complex fiind aceea de a apăra Sarmisegetusa, capitala dacilor.

Acropola cetăţii a fost ridicată pe un platou sub formă de potcoavă de circa 100 de metri şi o lăţime de 50 de metri de către o căpetenie locală, un succesor al regelui Burebista. Construcţiile care existau aici aveau un înalt grad de civilizaţie, având amenajate spaţii de locuit, ateliere, dar şi turnuri de pază, palisade,un fel de garduri confecţionate din trunchiuri de copaci, folosite pentru apărare.

În locul numit “Valea Sacră” s-au găsit camere subterane, mici locuinţe ovale şi nenumărate gropi de apărare. În interiorul încăperilor erau vase şi ceşti de lut frumos pictate,o spadă de fier în teacă de lemn îmbrăcată în bronz şi un fragment de vas pe care era imprimat numele unui rege al locului, cu transcrierea în latină: “Basileus Thiamarcus epoiei”, traducerea aproximativă fiind: “Regele Thiamarcus a făcut acest vas, ca proprietar de atelier, prin meşterii săi”. În aprilie 1973, alături de alte vestigiii, aici a fost descoperită o piesă deosebită, unică în Europa şi probabil în lume, o mască dacică din bronz.

Aceasta are o lungime de 20 de centimetri, o lăţime de 12 centimetri şi se presupune, fie că îl reprezintă pe Hercule, fie că simbolizează un zeu local al războiului.

Tot aici s-au descoperit vase întregi, lucrate cu mâna sau la roată cum ar fi : cuţite, cosoare, topoare, seceri, coase, podoabe, mărgele, pandantive, inele, diverse monede, fragmente ceramice, aparţinând mai multor culturi şi ceramică de import fragmentară, etc.

Începând din anul 1961 la Ocniţa-Cosota, s-au desfăşurat an de an sub conducerea domnului profesor universitar Dumitru Berciu, cercetări arheologice care au adus incontestabile mărturii ce demonstrează că aici au existat acum mai bine de 2000 ani Buridava Dacică.

In anul 2012 cercetarile arheologice din zona Cetătii Buridava,Valea Răii,Zdup, (Ştrand), Cosota au fost reluate de către domnul profesor universitar doctor Constantin Augustus Bărbulescu, ele continuând până în zilele noastre.

Au fost scoase în evidenţă detalii importante în viaţa economică, socială, culturală a populaţiei din Ocnele Mari, vestigiile, piesele, fragmentele, ceramice şi metalifere. Uneltele si podoabele sunt mărturii deosebite în Patrimoniul Muzeului Judeţean Valcea dar si national.

Lacul Doamnei lui Brancoveanu

Lacul Doamnei lui Brâncoveanu se află în zona Valea Adâncă, punctul Cartof, în apropiere de Gura Suhaşului, Ocnele Mari. Este atestat documentar în hrisovul lui Radu cel Mare ( 1 septembrie 1497 – 31 august 1498).

Legenda spune că în apa acestui lac adânc a căzut o parte din aurul doamnei voievodului Brâncoveanu, pe când se deplasa către Mânăstirea Horezu, urmărită de ostaşii turci , puşi pe prăduială. 

Din legendele locale se spune că ar fi vorba de 2 butoaie cu aur care ar fi căzut din caleaşca domnească. Drumul este unul greu şi sinuos pe creasta dealului, pentru că romanii din vechime, asemănător dacilor, nu foloseau drumurile de pe firul apelor pentru simplu fapt că nu existau, ci locuri greu accesibile care ar fi putut impiedica să fie urmăriţi de eventualii jefuitori la drumul mare. Bătrânii locului povestesc că mulţi căutători de comori au incercat să dea de aurul pierdut dar că nici unul nu a reuşit.

Într-o legendă locală o vrăjitoare încearcă să scoată la suprafaţă aurul din lac şi pentru acest lucru face un legământ cu forţele răului să o ajute. Şi prin diverse incantaţii spunea: “Ajuta-mă drace să scot aurul la suprafaţă şi şi-l inchin” şi tot aşa incantând, un butoi cu aur se vede cum apare la suprafaţa lacului.
Vrăjitoarea continuă , invocând în continuare forţe malefice şi butoiul cu aur ajunge la mal. Vrajitoarea ia in braţe butoiul cu aur şi nevenindu-i să creadă ca a reuşit , într-un moment de euforie spune “Bine Doamne că mă ajutaşi”. Imediat butoiul cu aur a căzut din braţele vrăjitoarei în adâncurile lacului. 

Dacă facem o paralelă cu Eclipsa Totală de Soare din 11 august 1999, care a avut punctul de maxim intensitate chiar în zona Lacului Doamnei lui Brâncoveanu atunci putem spune că aceasta zonă are ceva special care merită descoperit!

Poate că punctul de pe bancnota aniversară cu Eclipsa, de 2000 lei marchează locul unde sălăşluiesc butoaiele cu aur ale domniţei lui Brâncoveanu…

Trovantii de nisip

În capătul străzii Poieniţa – Ocnele Mari se află Râpa lui Bazacliu.

Această formaţiune geologică a apărut de-a lungul timpului şi a ajuns în forma actuală datorită faptului că s-a extras nisip, materie primă pentru fosta Fabrică de cărămidă Căzăneşti.

În cadrul acestei formaţiuni se întâlnesc trovanţi de nisip la o anumită înălţime a peretelui, încastraţi vertical – nivel în care s-au revărsat apele de-a lungul milioanelor de ani şi la bază.

Marea majoritate a trovanţilor sunt turtiţi pentru că, în momentul formării lor, au fost supuşi unor presiuni foarte ridicate.

Există diverse speculaţii că trovanţii sunt pietre care au suflet, care cresc în diametru de-a lungul timpului sau au proprietăţi paranormale.

Bătrânii locului nu au auzit de asemenea poveşti în zona noastră, deci nu confirmăm această teorie.

Interesant este că, în zona Ocnele Mari, se găsesc trovanţi de nisip în 3 situri: Râpa lui Bazacliu, Râpa lui Pripas şi zona Lunca – Dealul Oului, ceea ce situează Vâlcea pe primul loc în România într-un clasament al amplasării trovanţilor.

Satul de Olari Buda

Satul de olari Buda este situat la nici un 1 km de centrul orasului Ocnele Mari, altitudinea de 454 m, cu aproape 50 familii.

Principala ocupatie a locuitorilor acestei zone era pana acum cativa ani pomicultura si olaritul . Populatia ramasa este una imbatranita ,nimeni nu s-a invrednicit sa duca mestesugul mai departe cu toate ca cei batrani isi doresc sa initieze in arta olaritului persoane interesate.

Particularitatea principala a oalelor din zona Buda era ca se ardeau de 2 ori , acest lucru conferindu-le o rezistenta sporita. Din lutul de la Buda mesterii olari obtineau :oale,farfurii, castroane, ulcioare, oale de tuica, oale de sarmale,oale de nunta, oale de lapte.

Cei mai priceputi olari dintre ei ajungeau sa confectioneze chiar si coamă de tigla pentru casa.Mergeau prin toate targurile judetului:de la Calimanesti la Olanesti , Govora pana de Balciul Sf. Marie la Manastirea Bistrita.

Aveau un mestesug foarte apreciat , dovada fiind ca aceasta ocupatie s-a transmis din generatie in generatie. Multe din exponatele din acest sat se pot vedea la Muzeul Buridava din Ocnita, fiind donate de persoane binevoitoare.

Fiecare olar avea locul lui de unde isi procura lutul necesar pentru oale, acesta trebuia lasat peste iarna sa inghete si apoi primavara se calca in picioare pana se obtinea o anume consistenta.Se modela cu ajutorul unei roti de olar pe care nea Oncel a avut bunavointa sa ne-o arate.Apoi se puneau la uscat pe diverse stative si se asezau intr-un cuptor de ardere.

Dupa prima ardere se smaltuiau apoi se introduceau din nou.

Se supravegheau in permanenta pentru a se obtine o ardere uniforma si un produs de calitate superioara.

Pentru decorare se folosea:saritură-adica zgura de fier de la fierarie-care era macinata cu ajutorul unei rasnite si un nisip cuartos.

Punctul principal al acestui sat este Biserica din anul 1731 monument istoric si Dealurile Castanului si Tiganilor.

Dealul Tiganilor-tigani corturari ursari care au trecut pe aici plimbau ursi prin sate si se ocupau cu diverse mestesuguri.

Dealul Castanului se pare ca era un loc de intalnire al măglasilor care lucrau la ocnele de sare, si circula o legenda in care niste haiduci si-au ingropat aurul prin aceasta zona.Sunt atatea de povestit despre aceasta zona incat trebuie sa va convingeti singuri si sa ascultati de la cei de prin partea locului:nea Oncel,nea Zota,nea Carjan,etc.

Strandul Fara Fund Ocnele Mari

Ștrandul Fără Fund este situat în stațiunea balneo-climaterică Ocnele Mari, din județul Vâlcea, la doar 12 km de municipiul Râmnicu Vâlcea.
Poziționat pe gura unei foste mine de sare al cărei fund se pierde la peste 80 de metri adâncime, Ștrandul Fără Fund are apă sărată ce izvorăște de la „adâncimi fără fund”, iar concentrația de sare este cea mai mare din zonă.
Și în sezonul 2016 au continuat lucrările de renovare, acum cu o nouă conducere. S-au modernizat toaletele și dușurile.
Avem 8 instanturi cu apă caldă. S-au pavat zonele pietonale de lângă ștrand, terasele au fost reconstruite, nisipul schimbat, șezlongurile și umbreluțele reînnoite.
Avem 20 de camere renovate și dotate cu baie, mobilă funcțională, frigider și TV. Fă o rezervare în avans.
Poți servi preparate din cele mai diverse : delicioase tocănițe de berbecuț, fasole cu ciolan sau tradiționalele sarmăluțe cu mămăliguță.
Toate aceste lucruri reprezintă doar începutul unui șir de investiții urmând ca, după terminarea sezonului de vară, să continuăm lucrările menite să facă Ștrandul Fără Fund o destinație atractivă și în extrasezon.
Anual, Ștrandul Fără Fund atrage mii de turiști datorită proprietăților miraculoase ale apei sărate. Băile în apă sărată ajută la consolidarea imunității organismului și la tratarea reumatismului, au efect antiinflamator, antialgic si decontracturant.
Ce mai aștepti? Fă-ți bagajele și hai la Ocnele Mari pentru a profita de uimitoarele beneficii ale apei sărate și pentru a petrece clipe frumoase la Ștrandul Fără Fund.
 Băile în apă sărată reprezintă un remediu tradițional cunoscut încă din vremuri îndepărtate ce au, la nivelul organismului, un efect antiinflamator, antialgic și decontracturant. Cu ajutorul acestui tratament natural se fortifică organismul și se diminuează durerile. Cei care au cunoscut uimitoarele efecte benefice ale apei sărate revin an de an la Ocnele Mari, la Ștrandul Fără Fund pentru a-și lua porția de „sare”.
Pentru ca efectele băilor de sare să aibă beneficii maxime, medicii recomandă ca durata unei cure în saramură să fie de 12 zile, de două ori într-un sezon. În timpul curei se va sta 1 oră în bazinul cu apă sărată și o oră la plajă, fără a se îndepărta sarea de pe corp.
EFECTUL TERAPEUTIC AL APEI SĂRATE SE MANIFESTĂ ÎN AFECȚIUNI PRECUM:
Artroze (artroza genunchiului, şoldului, umărului, cotului, mâinilor);
Discopatie, osteoporoză algică (dureroasa) a coloanei vertebrale și spondiloză cervicalã, dorsală, lombară, forme simple, fără complicații neurologice;
Stări după entorse, fracturi, luxații ale membrelor;
Rigiditate articulară;
Afecțiuni ale organelor genitale masculine (tulburări de dinamică sexuală, impotență, infertilitate);
Tulburări funcţionale genitale la femei, metroanexite, cervicite, cistite cronice, insuficiență ovariană;
Dereglări endocrine hipofuncţionale (insuficienta funcționare a unor glande);
Meteosensibilitate, sindromul adinamo-astenic (oboseala cronica), tulburări ale circulatiei periferice sanguino- limfatice;
Diverse afecțiuni ale pielii (psoriazis);
Tratarea bolilor respiratorii sub formă de aerosoli.

CONTRAINDICAȚII PENTRU TRATAMENTUL CU APĂ SĂRATĂ:
Faza acută a oricãrei boli;
Bolile infecto-contagioase şi venerice;
Cancerul;
Hemoragiile repetate şi abundente;
Sarcina şi perioada de alăptare;
Bolile psihice şi epilepsia;
Bolile renale şi cardio-vasculare (hipertensiunea arterială, stări dupã accidente vasculare cerebrale, infarctul miocardic,tromboflebita, ateroscleroza avansatã);
Chistul ovarian.

 

Lacul fără fund sau lacul cu şerpi blestemaţi din Ocnele Mari

Lacul fără fund sau lacul cu şerpi blestemaţi

În zonă i se mai spune lacul lui Covoi.

Acest lac este situat în zona Goruniş-Lunca, la altitudinea de 411 metri. Mircea Galina, care a împlinit de curând vârsta de 80 de ani,  spune  povestea acestui lac.

Lacul Covoi, până la 1900, era o baltă de peşte, din care se aprovizionau prăvăliile din împrejurimi, iar în timpul iernii se colecta gheaţă pentru diverse gheţării de pe teritoriul localităţii, necesară la conservarea hranei.

O particularitate interesantă este că gheaţa, aici, se tăia atât cu securea, cât şi cu fierăstrăul, în calupi de 30 de centimetri (pusă sub strat de paie) şi apoi se transporta cu carele cu boi  acolo unde se solicita.

lac CovoiGheaţa de aici mergea spre Bucureşti, spre marile restaurante sau hoteluri de pe Calea Victoriei.

Dumitru Buca a cumpărat acest lac de la Covoi în anul 1930 şi îl folosea pentru gheaţa care îi asigura conservarea alimentelor şi pentru peştele proaspăt pentru hanul din zona Ocniţa -Hodorog.

Se comercializau mai multe specii de peşte, din ce îşi aminteşte nea Galina, printre care crap, caras, roşioară, platică etc.

Îşi aminteşte totodată cu nostalgie că, atunci când era mic copil, împreună cu copiii din vecini,  „se dădeau cu troaca pe suprafaţa apei”.

Nimeni nu a reuşit să-i atingă fundul, mai mult, se spunea că acolo, undeva în adâncuri, stă un monstru care produce şerpi, mii de astfel de reptile.

De altfel, toate gospodăriile din zonă sunt pline de şerpi primăvara şi vara, oamenii se trezesc cu ei în grădini, pe cerdac…

„Sunt peste tot, nu sunt periculoşi, dar te sperie când îi vezi printre legume”, spune o localnică.

În timpul celui de-al doilea război mondial, pe când avea vârsta de 9 ani, nea Mircea Galina îşi aminteşte că, fix în mijlocul apei, a căzut un obiect dintr-un avion care zbura la joasă altitudine. Nu a explodat, nici nu a împroşcat apa acest obiect la contactul cu suprafaţa lacului şi nea Mircea crede că erau ceva provizii militare pentru mişcarea de rezistenţă din această zonă.

lac Covoi 1Nimeni nu a îndrăznit să intre în apă să vadă ce este.  Legenda este încă destul de vie.

În imediata apropiere a lacului exista un drum strategic, pe care treceau periodic coloane de soldaţi.

Dumitru Buca a investit ceva bani în lac, a consolidat malurile să nu se surpe şi l-a populat cu papură pentru confecţionarea de rogojini, paporniţe şi diferite împletituri.

Dumitru Buca a vândut lacul lui Ochi Albi, care îl are şi acum în proprietate.

Este un loc superb prin naturaleţea locurilor şi, chiar dacă este proprietate privată, se poate vizita.

Nea Mircea Galina locuieşte în zonă şi vă poate povesti o mulţime de lucruri despre aceste locuri, despre Salina Ocniţa (fost Penitenciar), chiar şi despre perioada în care Gh. Gheorghiu Dej a fost închis aici, şi o mulţime de alte lucruri interesante care merită ascultate.

Cel mai vechi grătar din România are 2000 de ani şi a fost descoperit la Ocnele Mari

Puţină lume ştie că cel mai vechi grătar din România se află la Râmnicu Vâlcea şi are peste 2000 de ani vechime.

Grătarul despre care vorbim este dacic şi a fost descoperit în Buridava, vechea capitală a Daciei lui Burebista.

Piesa este expusă la Muzeul Judeţean de Istorie.

Piesa expusă face parte din patrimoniul Muzeului de Istorie a judeţului Vâlcea, colecţia Arheologie, şi este un cățel de vatră din fier descoperit, în 1967, în situl arheologic Buridava dacică, orașul Ocnele Mari de astăzi, sectorul nordic al așezării civile.

Printre numeroasele piese de acest fel găsite în mediul dacic, acest cățel de vatră este cel mai reprezentativ, datorită faptului că s-a păstrat întreg și că a fost depus în cadrul unui depozit cultic format din 33 de obiecte din fier, el fiind piesa centrală în jurul căreia au fost puse cu grijă celelalte. Se pot observa atât decorul zoomorf dar și mobilitatea acestuia, piesa având picioare și mânere.


Mult mai important este și faptul că nu este o piesă singulară. De obicei, acești căței de vatră se găsesc în perechi, piesa noastră fiind descoperită și împreună cu 7 bare metalice transversale prinse cu capetele în câte o placă. Cel mai probabil, aceste bare, cățelul de vatră și perechea lui formau un grătar mobil de fript carnea și de sprijinit vasele de gătit.


Mai jos, se poate observa un astfel de grătar format din 7 bare transversale și 2 căței de vatră cu o formă asemănătoare cu cea a exponatului nostru.


catel-de-vatraReferitor la bucătăria dacică, în afară de aceste grătare mai mult sau mai puțin complete, în mediul dacic și implicit la Buridava dacică, s-au mai găsit lanțuri cu cremalieră folosite la suspendarea vasului sau grătarului deasupra focului și prinse de o grindă.
De asemenea, din inventarul unei bucătării nu lipseau furcile metalice, cățeii de vatră din ceramică, vasele ceramice sau din metal ce erau folosite la gătit, pietrele de moară de mână și, mai rar, vetrele de foc. Acestea din urmă au fost mai rar conservate, fiind destul de distruse.
Descriere piesă:
Dimensiuni L- 65 cm, H – 35 cm.
Cățelul de vatră are o formă carecteristică și a fost lucrată dintr-o bară masivă cu secțiunea rombică, așezată orizontal și arcuită la ambele capete. Fiecare extremitate este stilizată în formă de cap de taur, cu coarnele elegant întoarse înainte. De bara transversală s-au prins în nituri barele care formează picioarele piesei și ale taurului. Sub aceasta, a mai fost adăugată o bară secundară, fie pentru o stabilitate sporită, fie pentru sprijinirea materialului lemnos.
Ca aspect, piesa noastră are analogii la Salurn, în Tirol, unde s-a descoperit un exemplar datat la sfârșitul sec. II și începutul sec. III dar exemplarul descoperit la Ocnița este mult mai timpuriu. Analogii mai avem la Gurnia, în Austria, dar în mediul celtic.

Regio.Initiativa Locala.Dezvoltare Regionala
www.inforegio.ro
Investim in viitorul tau! Proiect selectat in cadrul Programului Operational Regional si cofinantat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.
Continutul acestui material nu reperezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro

Copyright 2015 Primaria Ocnele Mari - Ocne.ro